Termenul de violență cibernetică este definit printr-o nouă literă (lit. h) introdusă în articolul 4 alineatul (1) din Legea 217/2003: „hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altăformă de utilizare abuzivă a Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.”
Astfel, potrivit noii reglementări, articolul 3 din Legea 217/2003 definește violența domestică drept ”orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.”
Potrivit unui sondaj Women’s Aid din 2017 (invocat de inițiatorii legii), 45% dintre victimele violenței domestice au raportat existența unei forme de abuz online în timpul relației lor. În plus, 70% dintre femeile care au fost victime ale violenței cibernetice au prezentat cel puțin o formă de violență sexuală sau fizică de la partenerul intim.
Incriminarea expresă a manifestărilor de violență cibernetică este în concordanță cu prevederile convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, ratificată și de România.
Posteaza comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.